Intimitate

Poezie

M_Initimitate

Câteva gânduri din partea autoarei:

Mesajul plicului meu de ceai de astăzi este: “Prin natura lor, oamenii sunt aproape unul de celălalt, dar prin obișnuință, sunt separați.” Deloc întâmplător acest mesaj, pentru că este exact mesajul de la care voi pleca pentru a pune reflectorul pe poezia Intimitate. Această poezie a inspirat și sloganul Asookka. În opinia mea, intimitatea este starea aceea proprie ființelor create după Chipul Divin. Este transpunerea iubirii în relații, pentru că intimitatea înseamnă încredere și te invită la deschidere, spre tine însuți și spre ceilalți; te invită la descoperire și trăire autentică. Intimitatea presupune acceptarea vulnerabilității ca parte a naturii tale umane și asumarea autenticității. Intimitatea este despre încrederea în tine și abia apoi în ceilalți. Intimitatea este despre nesiguranță, necunoscut și adevăr. E provocarea tuturor fricilor tale și transparentizarea interiorului tău. E curajul și îndrăzneala de A fi. Intimitatea ne înrădăcinează în existență.

Ne obișnuim, cu timpul, să ridicăm în jurul nostru ziduri de apărare. Experiențele vieții le interpretăm, de cele mai multe ori, în cel mai neproductiv mod și învățăm să ne separăm vizibil de ceilalți. Ne desenăm viața după o suită de așteptări, în fața cărora oamenii, rând pe rând, eșuează lamentabil. La început ne delimităm de ceilalți prin granițe și le vămuim îndrăzneala. Apoi ajungem să ridicăm garduri electrificate, ca să sfârșim în spatele unor adevărate cazemate. Ne blindăm și rispim ani, consumând energie pentru a sta departe de ceilalți, pentru a rămâne doar cu noi. Iar când rămânem cu noi înșine urlăm de durere și singurătate, pentru că nici camaraderia propriei persoane nu se ridică la nivelul de exigență al așteptărilor noastre. Încorsetați în realitatea proiectată de neîncrederea noastră, obișnuim să ne târâm ani în șir. În agonia unei asemenea vieți, conștientizăm că opțiunile pe care le avem sunt fie să ne deplângem starea, deposedându-ne de orice îndrăzneală de-a acționa, fie să căutăm berbecele și să începem să demolăm zidurile. Oricare dintre ele presupune timp, doar că prima e doar o punere în întârziere a celei de-a doua. Ne-am dori transformări peste noapte, dar orice proces necesită timp. De unul singur, timpul ar putea părea sufocant, dar alături de ceilalți experiența ar putea deveni chiar frumoasă.