Pe contrasens

Poezie

M_Pe contrasens

Câteva gânduri din partea autoarei:

Încă din adolescenţă mama mă numea răzvrătită şi recunosc că, deşi mulţi ani m-a rănit asocierea cu sensul peiorativ al etichetei, eu, în miezul meu, mi-am asumat-o diferit. Pentru mine răzvrătirea avea de a face cu a fi originală, a-mi urma calea şi a ieşi din tipare. Nu exista nicio conotaţie negativă în a fi răzvrătită aşa ca mine. Însemna doar să am curajul să-mi exprim opiniile, chiar dacă erau diferite de ale majorităţii, însemna să nu cred că majoritatea are totdeauna dreptate, însemna să-mi urmez inima şi să fac ceea ce simt, chiar dacă aş fi atras judecăţile celor din jur. Însemna să aleg pentru mine ceea ce mă reprezintă, îmi face bine şi mă ajută să trăiesc imposibilul după care tânjeam, chiar dacă asta ar fi însemnat să călătoresc pe contrasensul vieţii.

Să nu credeți că decizia de a fi eu, chiar dacă asta însemna să înot împotriva curentului, am îmbrățișat-o pur și simplu. Multă vreme am fost în conflict interior. M-au înghițit apele învolburate ale dezaprobării și deznădejdii și credeam că experiențele dureroase erau mânia Divinului, că nu mă supuneam legilor nescrise, cărora se supun oamenii de atâtea și atâtea generații; că mă las mobilizată de un exces de zel și pierd din vedere faptul că sunt mult prea tânără ca să cred că am dreptate. A fost chinuitor! Dar, cumva, am învățat să mă ghidez după harta emoțiilor mele. Asta când am observat câte “ups and down”-uri aveam și cât de mult mă ghidam după credințele și sfaturile altora. Viața mea parcă era o electrocardiogramă cu prea multe “down”-uri de durată. Realizasem cât consum de timp și energie investeam străduindu-mă să mă redresez. Abia atunci am început să mă observ ca să-mi dau seama ce fac eu pe parcursul unei zile de am mereu același deznodământ (ce gândesc, cum acționez, ce simt). Astfel, am realizat că reciclez neobosită aceleași gânduri neproductive, că am convingeri limitative care îmi îngreunează avansul, că mi-am însușit niște tipare de comportament improprii. Așa am învățat să mă ascult, să dau liniștea tare în interiorul meu, să îmi urmez sufletul și să mă rescriu. De câte ori sufletul meu dezaproba alegerile mele, mă încercau sentimente de tristețe, neîncredere, frică. Emoțiile pe care le trăiam deveniseră sistemul meu de îndrumare. Fiind atentă la ceea ce simțeam, știam exact din ce spațiu proveneau gândurile și acțiunile mele. Ceea ce a urmat a fost o operă de convertire la mine însămi ca esență.